1
Autoritatea Papei, ca lider suprem al Bisericii Catolice, este fundamentată atât în Scriptură, cât și în Tradiția Bisericii. Conceptul de infailibilitate papală, așa cum este învățat în Catehismul Bisericii Catolice (CIC 891), afirmă că Papa este infailibil atunci când proclamă doctrine de credință și morală „ex cathedra”, adică atunci când vorbește în calitatea sa oficială de Pastor suprem al Bisericii. Această infailibilitate este un dar al Duhului Sfânt, care asigură că Papa, în chestiuni esențiale pentru mântuire, nu greșește. De la definirea dogmei infailibilității în 1870, la Conciliul Vatican I, infailibilitatea „ex cathedra” a fost exercitată oficial de două ori: în 1854, cu definirea dogmei Imaculata Concepție a Mariei, și în 1950, cu definirea dogmei Adormirea Maicii Domnului.
Baza biblică pentru această autoritate se regăsește în Evanghelia după Matei (Mt 16,18), unde Isus îi spune lui Petru: „Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Acest pasaj subliniază rolul unic al lui Petru ca fundament al Bisericii. În Ioan 21,15-17, Isus îi încredințează lui Petru misiunea de a păstori oile Sale, confirmând conducerea lui asupra comunității creștine.
La Conciliul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 15,7-11), Petru își exercită această conducere prin decizia că circumcizia nu este necesară pentru mântuire, arătând astfel autoritatea sa în învățătura de credință. Autoritatea Papei este de asemenea susținută de Tradiție, așa cum vedem în scrierile Sfântului Ignatie de Antiohia, care se referă la Biserica Romei ca cea care „conduce în dragoste”, și Sfântul Irineu de Lyon, care afirmă că, datorită „originii sale mai excelente”, este necesar ca „întreaga Biserică, adică credincioșii din toate locurile”, să fie de acord cu Biserica Romei, deoarece în ea „tradiția care vine de la apostoli a fost întotdeauna păstrată.”
Astfel, autoritatea Papei în chestiuni de credință și morală, precum și rolul său central în Biserică, sunt fundamentate atât biblic, cât și tradițional, fiind consolidate prin mărturia Bisericii primare și prin exercitarea continuă a acestei autorități de-a lungul secolelor.
