1 Doctrina Imaculatei Concepții afirmă că Fecioara Maria a fost păstrată de păcatul originar încă de la momentul concepției sale. Proclamat oficial de Papa Pius al IX-lea în 1854, dogma învață că Maria, „plină de har” (Luca 1,28), a fost răscumpărată într-un mod unic prin meritele lui Iisus Hristos.
Un punct important în această doctrină este utilizarea termenului grecesc „Kecharitomene” în Evanghelia după Luca. În salutul îngerului Gabriel, acesta i se adresează Mariei spunând „Bucură-te, plină de har” (Luca 1,28). Termenul „Kecharitomene” înseamnă „complet gratificată” sau „pe deplin favorizată” și, în forma verbală utilizată, indică o acțiune completă și continuă. Aceasta implică faptul că Maria a fost gratificată de Dumnezeu încă de la începutul existenței sale, rămânând în acest har până în momentul salutului îngerului. Acest titlu este unic în Scriptură, fiind utilizat doar pentru Maria, ceea ce subliniază condiția sa specială și păstrarea ei de păcatul originar.
Părinții Bisericii au contribuit și ei la această înțelegere. Sf. Iustin Martirul și Sf. Irineu au dezvoltat tipologia Mariei ca „noua Evă”. Așa cum Eva a fost creată fără păcat, dar a ales să fie neascultătoare, Maria a fost concepută fără păcat și a rămas credincioasă lui Dumnezeu. Sf. Augustin, discutând despre păcatul originar în secolul al IV-lea, a afirmat că toți, cu excepția Fecioarei Maria, erau supuși păcatului originar, recunoscând sfințenia specială pe care Maria o avea încă de la concepția sa.
Catehismul Bisericii Catolice confirmă că Maria a fost păstrată „în virtutea meritelor lui Iisus Hristos” (CIC 491). Acest privilegiu subliniază că Imaculata Concepție nu este un merit propriu al Mariei, ci un har acordat de Dumnezeu în pregătirea pentru rolul său de Mamă a lui Iisus.
Așadar, doctrina Imaculatei Concepții, susținută de Sfânta Scriptură și de învățăturile Părinților Bisericii, reflectă planul divin de a o pregăti pe Maria pentru misiunea sa unică în istoria mântuirii. Utilizarea exclusivă a termenului „Kecharitomene” pentru Maria îi consolidează poziția unică ca fiind singura concepută fără păcatul originar.
