1 Catolicii cred în har ca un dar divin și gratuit de la Dumnezeu, indispensabil pentru viața spirituală și mântuire. Harul este descris în Scriptură ca o forță transformatoare care restaurează sufletul. În Efeseni 2, 8-9 se spune: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca nimeni să nu se laude.” Acest verset reflectă credința că harul nu este un merit uman, ci o favoare nemeritată care apropie oamenii de Dumnezeu.
Prin Botez, catolicii cred că devin copii ai lui Dumnezeu prin har (Galateni 3, 26-27). „Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. Câți ați fost botezați în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos.” Această „îmbrăcare cu Hristos” simbolizează noua viață pe care harul o oferă.
În plus, harul este revărsat continuu prin sacramente. Romani 6, 14 afirmă: „Căci păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har.” Fie în căsătorie, reconciliere sau Euharistie, catolicii cred în harul care izvorăște din fiecare sacrament, întărindu-i în momente de încercare.
Colaborarea dintre har și libertatea umană este, de asemenea, centrală. În 2 Corinteni 12, 9, Dumnezeu îi spune lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.” Acest lucru reflectă faptul că, deși harul este un dar divin, el necesită acceptare și colaborare din partea omului pentru a da roade. Astfel, catolicii cred în har ca un parteneriat între Dumnezeu și om în căutarea sfințeniei și comuniunii divine.
