1 Catolicii se roagă Ave Maria ca o expresie a devoțiunii față de Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos, și ca o modalitate de a căuta mijlocirea ei la Dumnezeu. Rugăciunea este una dintre cele mai cunoscute în tradiția catolică și este profund înrădăcinată în credința și viața multor creștini din întreaga lume. Compusă din două părți principale, Ave Maria reflectă aspecte esențiale ale rolului Mariei în istoria mântuirii și importanța ei spirituală pentru credincioși.
Prima parte a rugăciunii, "Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine", se referă la salutul îngerului Gabriel către Maria în timpul Bunei Vestiri, un moment descris în Evanghelia după Luca (1,28). În acest pasaj, Gabriel o salută pe Maria ca fiind "plină de har", indicând harul special al lui Dumnezeu pe care l-a primit și care a pregătit-o pentru rolul său de Mama Mântuitorului. Acest salut divin reflectă favoarea unică a lui Dumnezeu asupra Mariei și o recunoaște ca pe cineva ales pentru un scop extraordinar, acela de a-L purta și a-L naște pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, prima parte a rugăciunii Ave Maria o onorează pe Maria pentru harul ei special și pentru acceptarea rolului ei în istoria mântuirii.
A doua parte a rugăciunii, „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”, este preluată din salutul Elisabetei către Maria, relatat și în Evanghelia după Luca (1,42). În timpul vizitei la verișoara sa Elisabeta, Maria este binecuvântată și recunoscută pentru că Îl poartă pe Mântuitorul în pântecele său. Această binecuvântare subliniază rolul Mariei ca Mama lui Dumnezeu și confirmă recunoașterea rolului său special nu doar de către Elisabeta, ci și de comunitatea de credință care o vede pe Maria ca „binecuvântată între femei” și un model de ascultare și credință.
Rugăciunea continuă cu o cerere: "Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre". Prin această cerere, catolicii o recunosc pe Maria ca o mijlocitoare care își duce intențiile lor către Isus. Deși catolicii nu o adoră pe Maria, ei cred că, ca mamă spirituală a tuturor credincioșilor, ea are un rol special în a mijloci pe lângă Fiul ei. Isus, murind pe cruce, a încredințat-o pe Maria ca mamă creștinilor în persoana apostolului Ioan (Ioan 19,26-27). Acest pasaj este văzut ca originea înțelegerii Mariei ca mamă a tuturor urmașilor lui Hristos, care se pot apropia de ea în căutarea de consolare, ajutor și protecție spirituală.
În plus, rugăciunea Ave Maria este și o modalitate prin care catolicii meditează asupra misterelor vieții lui Hristos și întăresc comuniunea sfinților, uniunea spirituală dintre toți membrii Bisericii, atât cei vii, cât și cei care sunt deja în prezența lui Dumnezeu. Acest concept de mijlocire este o practică de umilință și credință, în care credincioșii caută ajutorul Mariei pentru a crește în drumul lor creștin, îndreptându-și întotdeauna devoțiunea finală către Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Rostirea rugăciunii Ave Maria, în special în contextul Rozariului, permite catolicilor să contemple viața lui Hristos și misterele credinței, promovând o experiență de meditație și reînnoire spirituală. Această practică este o modalitate de a întări legătura dintre credincioși și Mama lor spirituală, căutând ajutorul ei pentru a înfrunta provocările vieții și a atinge viața veșnică.
Pe lângă pasajele biblice, există înregistrări istorice care evidențiază venerarea și rugăciunea către Fecioara Maria încă din primele secole ale creștinismului. Unul dintre primele documente cunoscute care conține o rugăciune mariană este "Sub tuum praesidium" ("Sub ocrotirea ta"), care datează aproximativ din secolul al III-lea. Această veche rugăciune creștină relevă încrederea credincioșilor în protecția Mariei și mijlocirea ei, afirmând: “Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Maică a lui Dumnezeu; nu disprețui rugăciunile noastre în nevoile noastre, ci ne izbăvește pururea din toate primejdiile, o, Fecioară slăvită și binecuvântată”.
Prezența acestei rugăciuni în practica creștină din vremuri atât de îndepărtate evidențiază rolul Mariei ca mijlocitoare și mamă spirituală încă din primele zile ale Bisericii. Acest document arată că, cu mult înainte ca rugăciunea Ave Maria să fie structurată așa cum o cunoaștem astăzi, exista deja o practică de a cere mijlocirea Mariei și de a recunoaște rolul ei special în viața creștinilor. Acest lucru reflectă o continuitate în tradiția Bisericii, unde devoțiunea către Maria este înrădăcinată în credința și încrederea pe care credincioșii au avut-o întotdeauna în ea.
Rugăciunea Ave Maria, așadar, este o continuare a acelei venerări primitive, aprofundând legătura spirituală a credincioșilor cu Maria. Ea este văzută ca mama care protejează, îndrumă și mijlocește, rol care era deja recunoscut în primele secole și care s-a consolidat de-a lungul istoriei Bisericii.
