1 De la jertfa de tăiere, în Geneza 17,12, era semnul Legământului Vechi, aplicat pe băieți în a opta zi de viață. Botezul, ca noua tăiere, așa cum este învățat în Coloseni 2,11-12, înlocuiește această ritură, permițând copiilor să fie incluși în Legământul Nou și să primească harul lui Dumnezeu.
Catehismul Bisericii Catolice (CIC 1250) învață că copiii, născuți cu natura umană coruptă prin păcatul originar, trebuie să fie eliberați prin Botez. Deși botezul copiilor nu este menționat explicit în Scripturi, copiii sunt incluși în planul de mântuire, deoarece toți necesită purificare.
În Matei 28,19, Iisus le poruncește ucenicilor: „De aceea, mergeți și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i..." Porunca dată de Iisus nu exclude copiii. Deși acest pasaj biblic nu se referă direct la botezul copiilor, se poate înțelege că toate neamurile includ în mod special copii de toate vârstele.
În Faptele Apostolilor 2,38-39, Petru spune că promisiunea botezului este pentru „voi și copiii voștri”. Deși nu există o referință directă la botezul bebelușilor, mențiunea copiilor indică faptul că promisiunea mântuirii prin Botez include copiii, deschizând posibilitatea botezului lor.
În Faptele Apostolilor 16,15 și Faptele Apostolilor 16,33, vedem pe Lidia și pe căpetenia de închisoare botezând „întreaga lor casă”. Practica de a boteza întreaga familie, deși nu menționează specific copiii, sugerează că botezul membrilor de toate vârstele, inclusiv cei mai tineri, făcea parte din tradiția apostolică.
În 1 Corinteni 1,16, Pavel menționează că a botezat „întreaga casă a lui Stephanas”, întărind modelul de a boteza familii întregi. Deși Scripturile nu detaliază prezența copiilor în aceste evenimente, tradiția sugerează că aceștia erau incluși în Botez, la fel cum erau circumciși în Legământul Vechi.
Romani 5,18-19 afirmă că păcatul originar afectează pe toți, inclusiv pe nou-născuți. Deși botezul copiilor nu este detaliat explicit în acest text, necesitatea purificării păcatului originar sugerează că Botezul este necesar și pentru copii.
În Luca 18,15-16, Iisus primește copiii și spune: „Lăsați copiii să vină la Mine și să nu le împiedicați, căci Împărăția lui Dumnezeu le aparține celor asemenea.” Deși botezul copiilor nu este menționat, această invitație a lui Iisus arată că copiii sunt demni să primească harul, justificând practica Botezului.
În cele din urmă, în Ioan 3,5, Iisus învață că „nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, decât dacă se naște din apă și Duh.” Aceasta se aplică tuturor, inclusiv copiilor, care au nevoie de harul Botezului, chiar dacă textul nu menționează explicit Botezul copiilor.
Tesimoniu al Părinților Bisericii:
Părinții Bisericii au susținut practica Botezului copiilor din primele secole. Origenes (c. 185-254 d.C.) a afirmat că Botezul copiilor era o tradiție primită de la apostoli. În predicările sale despre Levitic, el spune că Biserica botează copiii deoarece, chiar de la naștere, sunt pătați de păcatul originar.
Sfintele Irineu din Lyon (c. 130-202 d.C.), în Adversus Haereses, scrie că Iisus „a venit să salveze toți oamenii, inclusiv copiii, tinerii și adulții”, întărind includerea copiilor în planul de mântuire prin Botez.
În plus, Sfintele Ciprian din Cartagina (c. 210-258 d.C.) a apărat în scrisoare Botezul copiilor, chiar înainte de a opta zi, răspunzând unei întrebări ridicate despre practica. El reafirmă că nicio suflet nu trebuie privată de harul mântuitor al lui Dumnezeu.
Aceste mărturii arată că, chiar și fără o mențiune explicită în Scripturi, practica Botezului copiilor era larg acceptată și apărată în tradiția creștină din primele secole, ca parte a transmiterii credinței primite de la apostoli.
