1 Noi, catolicii, credem în comuniunea sfinților deoarece vedem o uniune spirituală între toți membrii Bisericii. Aceasta include credincioșii care sunt pe Pământ, sufletele care sunt în Purgatoriu și sfinții care deja sunt în Cer. Această credință este foarte importantă și se bazează pe diverse doctrine ale Bisericii.
Comuniunea sfinților este solidaritatea care unește toți credincioșii, indiferent de unde se află. Este ca un trup mistic care Îl are pe Hristos ca lider. Toți împărtășim bunurile spirituale, precum credința și sacramentele, în special Euharistia. Catehismul Bisericii Catolice spune că "Deoarece Biserica este guvernată de unul și același Duh, toate bunurile pe care le primește devin în mod necesar un fond comun" (CIC 947). Aceasta arată că, chiar și în diferite stări de viață, suntem toți conectați.
Un punct important al comuniunii sfinților este mijlocirea. Noi, catolicii, credem că sfinții din Cer pot să se roage pentru cei care sunt pe Pământ. Biblia, în Iacov 5,16, spune: "Rugăciunea celui drept are mare putere și este eficace". A cere ajutorul sfinților nu înseamnă a adora o altă divinitate, ci este o formă de a trăi caritatea și solidaritatea care există între toți membrii Bisericii. Sfinții, fiind aproape de Dumnezeu, pot avea rugăciuni mai eficiente.
Isus Însuși afirmă că cei care sunt în Cer sunt vii. În Matei 22,32, El spune: "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al morților, ci al viilor." Acest lucru întărește credința că sfinții nu sunt morți, ci trăiesc veșnic cu Dumnezeu. Astfel, ei sunt conștienți de nevoile celor care sunt pe Pământ și mijlocesc pentru noi.
Noi, catolicii, ne rugăm, de asemenea, pentru cei care sunt în Purgatoriu, crezând că rugăciunile noastre pot ajuta aceste suflete. În 2 Macabei 12,46, este scris: "Este un lucru sfânt și folositor să te rogi pentru morți, pentru ca ei să fie eliberați de păcatele lor." Acest lucru întărește faptul că suntem cu toții conectați în căutarea mântuirii și că comuniunea sfinților implică ajutorul reciproc între cei vii și cei care au plecat deja.
Comuniunea sfinților este o realitate care se bazează pe harul lui Dumnezeu. Noi, catolicii, participăm la bunurile spirituale ale Bisericii și primim putere prin Euharistie. În 1 Corinteni 10,16-17, Pavel spune: "Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm, nu este oare împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este oare împărtășirea cu trupul lui Hristos?" Această pasaj arată că, împărtășind Trupul și Sângele lui Hristos, toți devenim un singur trup. Euharistia întărește comuniunea sfinților, unind credincioșii din toate timpurile.
Un alt aspect important este "norul de martori" menționat în Evrei 12,1: "Așadar, și noi, fiind înconjurați de un așa mare nor de martori..." Această pasaj ne amintește că sfinții sunt exemple de credință și perseverență, iar viețile lor ne inspiră să continuăm înainte. Ei nu sunt departe, ci prezenți în călătoria noastră spirituală.
Solidaritatea este esențială în comuniunea sfinților. Biserica nu este doar un grup de oameni, ci o comunitate care se sprijină reciproc. În Galateni 6,2, Pavel spune: "Purtați-vă unii altora poverile și astfel veți împlini legea lui Hristos." Această chemare la solidaritate se reflectă în viața Bisericii, unde noi, catolicii, ne ajutăm în dificultățile noastre, atât spirituale cât și materiale. Devoțiunea față de sfinți ne ajută, de asemenea, să ne apropiem de Hristos și să întărim această unire.
În cele din urmă, comuniunea sfinților este o formă de iubire care merge dincolo de viața pe Pământ. Este o recunoaștere a faptului că comunitatea creștină continuă, chiar și după moarte. Cei care sunt pe Pământ, în Purgatoriu și în Cer rămân uniți în Hristos. Biserica învață că comuniunea sfinților este o trăire practică a solidarității. Noi, catolicii, suntem chemați să trăim această comuniune, ajutându-ne și rugându-ne unii pentru alții, în timp ce toți mergem împreună spre mântuire.
