1 Catolicii cred în liberul arbitru ca un principiu central al credinței lor. Pentru ei, liberul arbitru este un dar de la Dumnezeu care permite fiecărei persoane să facă alegeri conștiente și morale, optând între bine și rău. Această credință este profund înrădăcinată în Scripturi și în doctrina Bisericii, care afirmă că, chiar și după păcatul originar, omul nu și-a pierdut complet capacitatea de a alege, deși aceasta a fost slăbită. Conciliul de la Trent a subliniat că liberul arbitru rămâne intact și poate coopera cu harul lui Dumnezeu.
Libertatea umană, conform doctrinei catolice, este strâns legată de demnitatea persoanei. Catehismul Bisericii Catolice afirmă că actele umane sunt lăudabile sau condamnabile tocmai pentru că se nasc din libertate. În Galateni 5, 13, Sfântul Pavel îi îndeamnă pe creștini să-și folosească libertatea nu pentru a se servi pe ei înșiși, ci pe ceilalți, demonstrând că adevărata libertate este legată de dragoste și responsabilitate. Astfel, catolicii văd liberul arbitru ca pe capacitatea de a alege binele, mai ales în căutarea de a urma voința divină.
Tradiția catolică subliniază, de asemenea, că liberul arbitru nu este o licență de a acționa în orice fel, ci o responsabilitate. Adevărata libertate, conform învățăturilor Bisericii, este capacitatea de a se conforma legii morale a lui Dumnezeu. "Gaudium et Spes" subliniază că "Doar în libertate omul se poate îndrepta spre bine", întărind ideea că omul trebuie să-și folosească libertatea pentru a face binele și, astfel, să reflecte imaginea lui Dumnezeu.
Așadar, la întrebarea "Catolicii cred în liberul arbitru?", răspunsul este da, și ei îl consideră un pilon al moralității și al relației omului cu Dumnezeu. Liberul arbitru permite fiecărei persoane să facă alegeri semnificative, nu doar pentru sine, ci în conformitate cu planurile divine. Și, prin harul lui Dumnezeu, această libertate poate fi întărită, capacitatea omului de a depăși ispitele și de a trăi pe deplin în conformitate cu voința divină.
