1 Cred catolicii în mântuire prin fapte?
Mântuirea este înțeleasă ca un dar gratuit de la Dumnezeu, oferit prin har și primit prin credință. Aceasta înseamnă că nimeni nu poate obține mântuirea prin propriile merite, deoarece este un dar nemeritat de la Dumnezeu. Biblia ne învață în Efeseni 2,8-10 că suntem mântuiți prin har, nu prin faptele noastre. Cu toate acestea, faptele bune sunt pregătite de Dumnezeu ca răspuns la harul primit.
Credința este esențială pentru mântuire, deoarece prin ea ne deschidem pentru a primi harul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, adevărata credință trebuie să se manifeste prin acțiuni concrete. Iacob 2,17 afirmă că „credința fără fapte este moartă”, adică, dacă cineva afirmă că are credință, dar acțiunile sale nu reflectă această credință, este stearpă. Galateni 5,6 adaugă că credința acționează prin iubire, iar iubirea se exprimă prin fapte bune.
Faptele bune, așadar, sunt o consecință naturală a unei credințe vii. Ele nu sunt cauza mântuirii, ci dovada că harul lucrează în noi. În Matei 7,21, Isus ne învață că nu este suficient doar să crezi sau să invoci numele Său, ci este necesar să faci voia lui Dumnezeu. Astfel, faptele demonstrează că credința este autentică.
În Filipeni 2,12-13, suntem încurajați să „lucrați la mântuirea voastră” cooperând cu harul divin. Astfel, harul, credința și faptele lucrează împreună: harul ne mântuiește, credința ne deschide către mântuire, iar faptele sunt rodul acestei credințe vii.
