1 Catolicii folosesc apa sfințită din motive profund legate de tradiția Bisericii și de Sfânta Scriptură. Apa sfințită, binecuvântată de un preot, este un sacramental, un semn vizibil al harului invizibil al lui Dumnezeu, având scopul de a purifica, proteja și sfinți. Unul dintre principalele motive pentru utilizarea apei sfințite este legătura acesteia cu botezul. Isus i-a instruit pe ucenicii săi să boteze „în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28,19), iar folosirea apei sfințite amintește de acest prim sacrament care purifică creștinul de păcatul originar și îl introduce în viața de har. Prin utilizarea apei sfințite, credincioșii își amintesc acest moment al inițierii și își reînnoiesc angajamentul de a trăi în credință.
Practica de a utiliza obiecte binecuvântate, cum ar fi apa sfințită, își găsește fundamentul în Scripturi. În Vechiul Testament, vedem că Dumnezeu l-a instruit pe Moise să folosească obiecte și ritualuri pentru sfințire. De exemplu, în Numeri 19,9, Dumnezeu a poruncit folosirea „apei de curățire” pentru a purifica poporul. De asemenea, în 2 Regi 2,21, profetul Elisei folosește apă pentru a vindeca apele Ierihonului, făcându-le curate și apte pentru uzul poporului. Aceste exemple arată că, încă din vremuri străvechi, Dumnezeu a ales obiecte materiale pentru a transmite harul său.
